Ce este rinoplastia
Rinoplastia este intervenția chirurgicală prin care se remodelează structura nasului: oasele nazale, cartilajele și, indirect, pielea care le acoperă. Poate corecta o cocoașă, un vârf prea lat sau căzut, un nas prea lung, asimetrii sau urmările unei fracturi.
Un nas reușit după rinoplastie nu atrage atenția asupra lui. Pentru a obține asta, medicul analizează nasul în raport cu fruntea, pomeții, buzele și bărbia, nu izolat.
Când pe lângă aspect există și o problemă de respirație – cel mai des o deviație de sept –, se face o rinoseptoplastie, adică rinoplastie și septoplastie în aceeași operație. Dacă problema este doar funcțională, citiți pagina despre septoplastie.
Cui i se adresează
Rinoplastia estetică se face, de regulă, după încheierea creșterii nasului: în jurul vârstei de 16–17 ani la fete și 17–18 ani la băieți, iar la minori numai cu acordul părinților. Este potrivită pentru persoanele care:
- au o nemulțumire clară și stabilă legată de forma nasului;
- au un nas deviat după o lovitură;
- au și dificultăți de respirație pe una sau ambele nări;
- sunt sănătoase și înțeleg că rezultatul final apare după luni de zile.
Intervenția nu este recomandată atunci când așteptările sunt legate de schimbarea completă a feței sau atunci când nemulțumirea pare disproporționată față de aspectul real. Medicul vă va spune deschis dacă rinoplastia vă poate ajuta.
Consultația
La consultație se examinează nasul din față, din profil și de jos, se verifică interiorul nasului (septul și cornetele) și calitatea pielii. Vorbim despre ce vă deranjează concret și despre ce se poate obține realist, ținând cont de structura nasului dumneavoastră. Se fac fotografii medicale, utile pentru planificare.
Spuneți-i medicului dacă aveți alergii, sângerări nazale frecvente, sforăit, ați avut o operație la nas sau o fractură, sau dacă folosiți spray-uri nazale decongestionante perioade lungi.
Cum se desfășoară intervenția
Rinoplastia se face sub anestezie generală și durează, în funcție de complexitate, între două și patru ore. Există două abordări:
- Rinoplastia închisă – toate inciziile se fac în interiorul nasului, fără cicatrici vizibile.
- Rinoplastia deschisă – se adaugă o incizie mică la baza columelei (țesutul dintre nări), care permite o vizualizare mai bună a cartilajelor vârfului. Cicatricea devine, de obicei, greu de observat.
În funcție de caz, se reduce cocoașa, se remodelează cartilajele vârfului, se îngustează oasele nazale sau se folosesc mici grefe din cartilajul propriu. La final se aplică o atelă externă, iar uneori și mici tampoane sau atele interne.
Pregătirea
- Evitați aspirina, antiinflamatoarele și suplimentele care cresc riscul de sângerare cu aproximativ două săptămâni înainte, cu acordul medicului care le-a prescris.
- Nu fumați cu câteva săptămâni înainte și după operație.
- Planificați aproximativ o săptămână–zece zile fără evenimente publice.
- Dacă purtați ochelari, discutați cu medicul cum îi veți folosi în primele săptămâni.
Recuperarea
- Primele zile: nasul este înfundat, iar în jurul ochilor pot apărea umflături și vânătăi. Dormiți cu capul ridicat și aplicați comprese reci pe obraji, nu pe nas.
- Ziua 7–10: se scoate atela și, dacă există, firele de la columelă. Majoritatea pacienților revin la birou în acest interval.
- 2–3 săptămâni: vânătăile au dispărut; nasul arată deja mai bine, dar este încă umflat.
- 6 săptămâni: se pot relua sportul și efortul fizic; ochelarii grei se evită încă pe rădăcina nasului.
- Primul an: umflătura se retrage treptat, mai lent la vârful nasului. Forma finală apare, de regulă, după 12 luni, uneori mai târziu la pielea groasă.
Nu suflați nasul puternic în primele săptămâni și evitați loviturile și sporturile de contact timp de câteva luni.
Rezultate
Rinoplastia oferă un rezultat de durată, dar nasul continuă să se schimbe odată cu vârsta, ca restul feței. Rezultatele pot varia de la un pacient la altul, în funcție de anatomie, grosimea pielii și vindecare.
Riscuri și aspecte importante
- sângerare nazală, mai ales în primele zile;
- umflătură persistentă, în special la vârf;
- asimetrii sau neregularități mici, care uneori necesită o retușare după cel puțin un an;
- dificultăți de respirație temporare sau, rar, persistente;
- modificări de sensibilitate la vârful nasului, de obicei temporare;
- rar, infecție sau perforație de sept.
Rinoplastia este una dintre intervențiile estetice cu cea mai mare nevoie de precizie, iar o parte dintre pacienți pot avea nevoie de o mică corecție ulterioară. Dacă este cazul, retușarea se face după stabilizarea completă a rezultatului, de regulă după cel puțin un an.
