Ce este ptoza palpebrală
Pleoapa superioară este ridicată de un mușchi numit ridicătorul pleoapei. Când acesta se slăbește sau se desprinde parțial de pe pleoapă, marginea pleoapei coboară și acoperă o parte din iris sau chiar din pupilă.
Ptoza trebuie deosebită de excesul de piele de pe pleoapă (tratat prin blefaroplastie): la ptoză, marginea pleoapei însăși este prea jos. Cele două pot exista împreună.
Cauze
- Ptoza legată de vârstă – cea mai frecventă, prin desprinderea treptată a tendonului mușchiului ridicător;
- purtarea îndelungată a lentilelor de contact sau intervenții anterioare la ochi;
- ptoza congenitală, prezentă de la naștere;
- cauze neurologice sau musculare, care trebuie excluse înainte de intervenție – mai ales când ptoza apare brusc, variază pe parcursul zilei sau este însoțită de vedere dublă.
O ptoză apărută brusc este o urgență medicală și trebuie evaluată imediat de un medic.
Evaluarea
La consultație se măsoară poziția pleoapei, forța mușchiului ridicător și simetria, se verifică vederea și, dacă este necesar, se recomandă consult oftalmologic sau neurologic.
Cum se desfășoară intervenția
Intervenția se face de regulă sub anestezie locală, ceea ce permite ajustarea înălțimii pleoapei în timpul operației. Printr-o incizie în pliul pleoapei, tendonul mușchiului ridicător este reatașat sau scurtat. În aceeași intervenție se poate îndepărta și pielea în exces. Durata este de aproximativ una–două ore.
Recuperarea
- umflătură și vânătăi 1–2 săptămâni;
- firele se scot după 5–7 zile;
- lubrifiant ocular în primele săptămâni, pentru că ochiul poate să nu se închidă complet temporar.
Riscuri și aspecte importante
- corecție insuficientă sau excesivă, care uneori necesită ajustare;
- asimetrie între pleoape;
- ochi uscat sau închidere incompletă a ochiului, de obicei temporar.
Rezultatele pot varia de la un pacient la altul.
